Hipertensiunea arterială reprezintă o creștere persistentă a presiunii sanguine peste valorile normale (140/90 mmHg), fiind adesea numită "ucigașul tăcut" din cauza lipsei de simptome în stadiile inițiale. Principalele cauze includ factorii genetici, obezitatea, consumul excesiv de sare, stresul și sedentarismul.
Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale este esențială pentru evaluarea eficacității tratamentului și ajustarea dozelor. Modificările de stil de viață, precum dieta săracă în sare, exercițiile fizice regulate și renunțarea la fumat, sunt complementare tratamentului medicamentos.
Insuficiența cardiacă reprezintă incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului. Există două tipuri principale: insuficiența cu fracția de ejecție redusă și cea cu fracția de ejecție păstrată. Simptomele includ dispneea, oboseala, edemele și palpitațiile, diagnosticul fiind confirmat prin ecografie cardiacă și analize de laborator.
Inhibitorii ACE și sartanii îmbunătățesc supraviețuirea și reduc spitalizările. Beta-blocantele (Bisoprolol, Metoprolol, Carvedilol) încetinesc progresia bolii și protejează inima. Diureticele de ansă, precum Furosemida, elimină excesul de lichide, iar Digoxina controlează ritmul cardiac în anumite situații.
Managementul dietei implică restricția de sodiu și monitorizarea aportului de lichide. Activitatea fizică moderată, adaptată capacității pacientului, îmbunătățește calitatea vieții și funcția cardiacă sub supraveghere medicală.
Aritmiile cardiace reprezintă modificări ale ritmului normal al inimii și pot fi clasificate în tahiaritmii (ritm accelerat), bradiaritmii (ritm încetinit) și aritmii cu ritm irregular. Principalii factori de risc includ vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și consumul excesiv de cofeină sau alcool. Simptomele pot varia de la palpitații ușoare până la lipotimii și dureri toracice.
Anticoagulantele sunt esențiale pentru prevenirea tromboembolismului la pacienții cu fibrilație atrială. Monitorizarea prin ECG și Holter permite evaluarea eficacității tratamentului și ajustarea terapiei.
Cardiopatia ischemică rezultă din ateroscleroza arterelor coronare, proces accelerat de factori de risc precum hipercolesterolemia, fumatul, diabetul și sedentarismul. Angina pectorală poate fi stabilă (cu efort) sau instabilă (în repaus), acestea din urmă necesitând tratament de urgență.
Prevenția secundară include modificarea stilului de viață, controlul rigoros al factorilor de risc și aderența la tratamentul medicamentos. Reabilitarea cardiacă prin exerciții fizice supravegheate îmbunătățește semnificativ prognosticul pacienților.
Tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară reprezintă urgențe medicale care necesită tratament anticoagulant imediat. Aceste afecțiuni apar frecvent la pacienții imobilizați, cu factori de risc genetic sau în urma unor intervenții chirurgicale majore.
Fibrilația atrială crește semnificativ riscul de accident vascular cerebral prin formarea de cheaguri în atriul stâng. Evaluarea riscului se face prin scorul CHA2DS2-VASc, iar terapia anticoagulantă este esențială pentru prevenirea complicațiilor trombotice.
Heparinele cu greutate moleculară mică sunt utilizate în fazele acute și pentru pacienții cu insuficiență renală severă. Managementul hemoragiilor include oprirea temporară a anticoagulării și, în cazuri severe, administrarea de antidoturi specifice.
Acizii grași omega-3 din ulei de pește reduc trigliceridele, inflamația vasculară și riscul de aritmii. Doza recomandată este de 1-2 grame pe zi, fiind deosebit de benefici pentru pacienții cu risc cardiovascular crescut.
Dieta mediteraneană, bogată în fructe, legume, cereale integrale și ulei de măsline, oferă protecție cardiovasculară optimă. Este important să consultați medicul înainte de asocierea suplimentelor cu medicația anticoagulantă sau antihipertensivă.
